Stabilirea functiilor managementului educational in raport cu specificul educatiei si institutiei scolare permit clasificarea lor astfel :[2]
1) Previziunea (planificarea) reprezinta ansamblul actiunilor si deciziilor prin care
se stabilesc obiectivele fundamentale, componentele sale, resursele ce trebuie mobilizate si
modalitatile de realizare ale acestora. Planificarea se refera la „procesele globale si specifice prin
care sunt determinate obiectivele scolii, componentele 242d39c politicilor educationale, resursele, strategiile de orientare pentru managerii educationali si evaluarea realizarii obiectivelor proiectate la nivelul intregii oraganizatii scolare”.[3]
Ioan Boboc identifica mai multe subetape ale planificarii : analiza planurilor educationale manageriale anterioare, diagnoza starii existente, controlul organizarii planurilor, evaluarea si feedback-ul.
In raport cu “orizontul” perioadei la care se refera previziunea, putem distingem trei tipuri de activitati previzionale:
a) Prognoza – este previziunea pe termen lung (10 ani), ce se caracterizeaza in studii de prognoza, pe baza carora se adopta deciziile strategice la nivel ierarhic superior. Ea are un caracter orientativ si un grad mare de generalizare, urmarind sesizarea unor caracteristici de evolutie ale fenomenelor socio-educationale.
b) Planificarea – desemneaza previziunea pe termene medii si scurte (de la cativa ani pana la un semestru sau chiar mai putin), al carei produs este planul. Structura planului cuprinde: obiective, activitati, responsabilitati, termene, modalitati de control si evaluare.
c) Programarea, care se refera la perioade foarte scurte (decada, saptamana), descriind foarte amanuntit actiunile ce vor fi intreprinse, precum si mijloacele si resursele utilizate pentru realizarea planului.
Previziunea (planificarea) trebuie privita in stransa interdependenta de celelalte functii ale managementului, succesul ei depinzand de implementarea, organizarea si evaluarea optima a procesului managerial din clasa de elevi.
2) Organizarea, ca functie a managementului, desemneaza ansamblul actiunilor prin care se asigura continutul instrumental al planificarii (organon = instrument; a organiza = a creea instrumente – in lb. greaca), precum si utilizarea rationala si eficienta a resurselor procesului educational (umane, materiale, didactice, financiare si informationale). Organizarea are drept scop functionarea optima a procesului instructiv-educativ si a institutiei scolare in ansamblu. Ea se aplica in trei domenii distincte:
- organizarea activitatilor didactice si a functiilor de conducere;
- organizarea admnistrativa si stilul de organizare in luarea deciziilor;
- munca in echipa.
Organizarea intervine mai ales atunci cand activitatea nu se poate desfasura potrivit
regulamentelor de organizare si functionare, avand un caracter inedit.
3) Motivarea – antrenarea se realizeaza prin comanda si prin motivare si consta in capacitatea managerului de a-i convinge, de a transmite o anumita conceptie, de a-i determina pe subordonati sa participe activ, responsabil si creator la indeplinirea sarcinilor ce le revin.
Motivarea reprezinta fundamentul antrenarii, interesele personale ale membrilor interferand cu cele ale organizatiei, acestia fiind astfel cointeresati sa contribuie la realizarea eficienta a obiectivelor derivate ce le revin.
Pentru ca procesul antrenarii sa fie eficient este necesar ca motivarea subordonatilor sa fie realizata:
a) gradual – satisfacerea in mod succesiv a intereselor personale, dar in stransa concordanta cu eficienta activitatii sale;
b) diferentiat, tinandu-se cont de interesele personale sau de grup;
c) complex, prin combinarea alternativa a stimulentelor moral spirituale cu cele materiale, in functie de situatia concreta.
4) Comanda consta in comunicarea unui ordin din partea directorilor de scoala si de respectarea acelui ordin din partea unuia sau mai multor subordonati. Intotdeauna, comanda este legata de o decizie si de sarcinile ce decurg din aceasta.[4]
5) Coordonarea si motivarea personalului reprezinta un ansamblu de interactiuni prin care se realizeaza legatura dintre structura organizatorica, tehnologia, obiectivele si resursele umane ale unei scoli, precum si armonizarea deciziilor si actiunilor unitatilor structurale, in vederea realizarii obiectivelor stabilite. Coordonarea se realizeaza prin instruirea periodica a subordonatilor, prin motivarea personalului, pentru ca acestia sa reactioneze optim la comanda si la actul de conducere propriu-zis. O buna coordonare necesita existenta unui flux informational capabil sa transmita rapid si nedistorsionat la toate si intre toate unitatile structurii organizatorice.
La nivelul scolii, coordonarea efectuata de director, se realizeaza si se dezvolta, in principal, prin:
a) instruire – vizeaza pregatirea si perfectionarea managerilor din invatamant, prin cursuri complete pentru pregatirea viitorilor manageri sau de durata variabila, pentru managerii scolari in exercitiul functiei de coordonator;
b) motivarea personalului de a realiza obiectivele organizatiei. Ea vizeaza calitatea vietii in organizatie, obtinerea de beneficii pe baza de performante, realizarea unei cariere profesionale
pe baza de merit.
c) conducerea propriu-zisa.
Motivarea si instruirea personalului didactic sunt principalele instrumente manageriale care eficientizeaza coordonarea in scoala.
6) Evaluarea si controlul au drept scop verificarea ritmica a indeplinirii sarcinilor,
remedierea operativa a disfunctiilor si promovarea experientei pozitive. Pentru ca evaluarea sa fie corecta, sunt necesare standarde aplicate cu consecventa, care sa poata fi masurate. O evaluare corecta se bazeaza pe indicatori obiectivi.[5]
Controlul reprezinta actiuni inopinante sau periodice prin intermediul carora conducerea interna, organele tutelare sau alte organisme specializate urmaresc rezultatele procesului, identificand nivelul de performanta, modul in care sunt indeplinite obiectivele fundamentale si cele derivate de catre fiecare unitate structurala implicata in procesul educational.
Controlul trebuie efectuat in mod gradat, putand lua urmatoarele forme:
a) control preventiv, realizat cu scopul de a preveni posibilele deficiente, erorile posibile si previzibile;
b) controlul de indrumare, care are drept scop remedierea unor deficiente constatate;
c) controlul coercitiv, care asigura corectarea abaterilor de la traseul initial centrat pe obiective - in cazul sistemelor sociale.
Functiile, caracteristicile, rolurile si cerintele controlului
Indiferent de nivelul la care se exercita, functiile controlului pot fi considerate urmatoarele:
a) Functia de supraveghere a functionarii sistemului, subsistemelor, institutiei sau procesului de invatamant;
b) Functia de conexiune inversa (informativa) – ofera managerului informatii despre modul de receptare a dispozitiilor transmise subordonatilor;
c) Functia preventiva – de prevenire a eventualelor situatii de criza educationala;
d) Functia de corectare si perfectionare.
Tipuri de control. Controlul poate fi:
a) curent (operativ), se efectueaza zilnic, de fiecare manager in domeniul de care raspunde;
b) periodic;
c) simplu (tematic), axat numai pe un obiectiv, verificandu-se numai una sau cateva laturi ale activitatii.
d) complex (frontal, general) – cand este axat pe mai multe obiective, fiind supuse
controlului toate domeniile si compartimentele dintr-o institutie de invatamant.
Evaluarea - din perspectiva manageriala, evaluarea reprezinta ansamblul metodelor, procedeelor si tehnicilor cu ajutorul carora se stabileste masura in care scopurile si obiectivele dintr-o etapa manageriala data au fost atinse. Evaluarea poate fi atat cantitativa (masurarea), cat si calitativa (aprecierea valorica).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu